Cum faci un copil să scrie o poveste

Caiete și provești - caietul de dorințe, caietul de poveșți, caiete

Intr-o zi prin Octombrie 2025, a venit nepoata în vizită. In săptămâna ce abia trecuse, părcă săptamana verde, la after scool a avut tot felul de activități creative.

Cătălina. E dulce și isteață și îndrăzneață, curioasă, răsfățată și iubită, are 9 ani grăbiți spre 10. Vine la mine câteodată, să se răsfețe. Uneori când nu ne certăm facem haz: “d Noi astăzi, nu ne-am certat!?” “Data viitoare!”, zic eu râzând.

Mi-a adus-o sor-mea, că ea avea treabă. Zuzi, un blănos cu personalitate s-a învățat cu ea, numai este speriat, se joacă, se uită împreună la filme pentru copii sau desene animate.

- Tu ai doi copii mătușă pe mine și pe Zuzi! zice ea când domnul cu personalitate se așează între noi. Devin și eu copil uitându-mă la tv-uri pentru grupa mică. Atunci sunt eu cea care pune întrebări. Zâmbim!

- Câtă, mergem la librărie să ne împăcăm? Am niște bani de cheltuit! Acum mă plimb eu. Numai alerg prin magazin după tine? îi zic copilei atentă la nu știu desen cu căței. Îmi spune la ce se uită, dar nu țin minte. Vedeam alte desene în copilăria mea. Cădem de acord și ne pornim spre destinație! Ea direcția papetărie, spre raftul de caiete și alte unelte din aceeași gamă.

Jos la scara blocului se tăiaseră copacii, iar aleea era un covor galben de frunze. Așa că, am făcut o bătăiță cu frunze în fața blocului și în acele minute am devenit și eu copil.

Venise cu noi și Albinuța Maia, un pluș transformat în minge de volei:

- Hai să ne jucăm! Strigă ea la mine... După ce Maia pică de căteva ori pe jos și se umple de praf... renunțăm.

Ne-am plimbat prin cartier și am descoperit lucruri noi: un magazin de produse gastronomice altfel; o florărie; un magazin de cartier cu produse pentru întreținerea casei; un parc pentru copii, foarte mici. Ar mai fi lipsit în drumul nostru până destinație o cofetărie, dar e pe altă stradă.

Am ajuns la destinație. Ea direcția Papetărie. A răscolit, toate caietele și ales câteva din vreo patru și am plecat spre casă. Văzând caietele acelea mă tentau și pe mine. Mi-am stăpânit dorința de a cumpăra pentru mine. Am destule! Așa că, am plecat spre casă, fără să ne oprim în parc, căci se făcuse seară.

Acasă, a desfăcut fiecare caiet și l-a admirat, dorind să îi dea fiecăruia o destinație.

M-am retras și am zis că adorm. După ceva timp a luat caietele singurică și a venit lângă mine. Fiecărui caiet avea sarcini precisă:

Caietul de desenat oameni a desenat acolo vreo doi omuleți;

Caietul de arhitectură- a desenat o fântană arteziană și în ea era o sirenă;

Caiet de povești – i-am spus că pe 20 Ianuarie este Ziua Internațională a Zăpezii și Ziua Pinguinilor – ca zi de protecție a acestor păsări și mi-a cerut un caiet să scrie povești.

Caietul de pisici – materiale și ustensile necesare creșterii unei feline, profesor doctor docent în feline: mătușa. Am luat și eu un caiet și m-am apucat să șterg și să rup. Era Caietul de dorințe.

I-am explicat procesului și uite așa târziu în noapte noi aveam patul plin de caiete.

- Ce ai acolo? Jurnalul? zice ea curioasă deși nu înțelege ce scriu!

- Nu! E jurnalul! Este Caietul de dorințe! răspuns eu foarte prinsă în procesul de rupt foi din caiet. Era tentant caietul, alb cu copertă magnetică. Așa că, mi l-a luat și a spus că îl vrea. Era nedumerită, de ce rupt foile. ,

- Unele caiete și-au făcut temele! Zic eu. Vede însemnările, pune întrebări!

- Și asta de ce ai șters-o? Și aici ce ai scris? Și cum îl faci tu pe V și pe U? Cartea asta ai citit-o? De ce Povestea unui orfan? Era vorba de cartea Povestea unui orfan, scrisă de Pam Janoff , trecută pe listă la secțiunea cărți de citit!

Două dintre caietele cumpărate de ea, aveau pixuri și un creion. După ce am terminat de împărțit structura caietelor am lăsat-o să se joace un pic pe telefon și de data asta am adormit prima. Zuzi sforăia deja... Ziua își închise ochii, iar noaptea ne privea printre stele ce luminau la geam. Am adormit, printre caiete și întrebări.

Duminică, mi-a luat un caiet și l-a numit caietul de dorințe! Când a ajuns acăsă a scris în el. Una dintre dorințe era să aibă o chitară. Azi, încercuiește cu verde și roșu și are chitară, de la Moș Crăciun!

Pentru ei, a scrie este un domeniu nou, o bucurie care aduce beneficii. Dacă la început, scrisul aparre un pic greoi și cuvintele nu-și găsesc rostul, cu timpul modul de a scrie se schimbă. Azi, nu mă mai pedepsește cu temele la matematică, că știe ce reacție au neuronii mei la operații matematice. Vine cu cartea de română și e toată doar o întrebare sau mai multe. Apoi, fuge la sor-mea și îi spune povești. Caligrafia a fost o invenție necesară care se aseamănă cu o bucurie.

Noi, cei care am învățat să scriem de mână și aveam ore de Caligrafie la școală probabil că ne va fi greu să îl înlocuim uităm, era digitalizării.

Folosesc scrisul de mână de fiecare dată când am ocazia și pentru că am depășit momentul zero. La copii deprinderile legate de scris se formează în clasele primare, când încă nu au descoperit digitalizarea care să le fure bucuria de a scrie. Așezându-ți gândurile pe o foaie albă de hârtie, ea nu te va judeca niciodată și-ți va fi cel mai bun ascultător. Pe o foaie goală de gânduri ce curg liber poți revenii asupra textului de câte ori vrei tu.

M-a întrebat ce beneficii are scrisul de mână, deși explicațiile pentru ea de multe ori cuvinte liber alese, scrisul de mână, este o joacă plăcută, doar pentru faptul că:

Scrisul nu te judeca niciodată și-ți va aduce liniște și claritate în gândire. Cuvintele pot fi neastâmparate, uneori. Nu trebuie să le ții nici captive, lasă-le curg ca apele unui rău.

Scrisul te face mai atent - de obicei nu poți scrie dacă nu este liniște în jur, la scris ai nevoie de concentrare. Viginia Woolf a avut peste 50 de jurnale în care-și nota diferite noțiuni legate de cărțile pe care voia să le tiparescă, de editurile cu care lucra. Notarea acestor gânduri au ajutat-o să creeze cărțile pe baza gândurilor din jurnale.

Scrisul, este ingenuozitate, fantezie, inspirație, originalitate - Când revin asupra textelor mai vechi, se întamplă deseori să mă întreb cum de mi-a dat prin cap sa scriu asta, să-mi placă sau nu. Cuvintele sunt capricioase uneori și devin copii obraznici. Le poți pune pe coji de nucă să stea cuminți până când se vor așeza în text, fără prea multă hărmălaie.

Scrisul, îți deschide porți - spre drumuri și oameni la care nici nu visai, dar pe care ți-i doreai. Undeva pe lumea asta este cineva care îți va citi textul, bun sau rău este al tău, sufletul tău s-a așezat în acele cuvinte și într-o zi … Nu trebuie să scrii pentru glorie că este trecătoare, scrie pentru că simți să scrii așa.

Scrisul te ajută să te exprimi, să comunici să rezolvi chestii- Limpezimea și liniștea pe care mi-a adus scrisul nu se compară cu nimic altceva. Prin scris te poți exprima, dar este pur și simplu cuvântul tău rostit simțit.

Scrisul te împlinește sufletește – uneori când recitești texte mai vechi persoanale, se prea poate să nu renozi cu ce ai scris acolo sau invers să îți placă.Este o porțită deschisă spre lumea cuvintelor de mai înainte și atunci îi găsești scopul.

Ziua Internațională a Scrisului de Mână - se serbează pe 23 Ianuarie, că atunci s-a născut John Hancock, faimos pentru semnătura pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii, pe care a semnată cu litere mari, în mijloccul documetului. A fost promovată de WIMA (Writing Instrument Manufactures Asociation) pentru promovarea beneficiile și împortanța scrisului de mână.